Cozonacii din anul 1718

cozonaci

Cozonacul este o prajitura traditionala romaneasca, dar in egala masura si un desert bulgaresc (“kozunak”) sau un produs de patiserie italiana, numit „panettone”.

Indiferent pe ce meridian al lumii este bagat la cuptor, aroma cozonacului se simte mai ales de Paste si de Craciun.

In ceea ce priveste cozonacul romanesc, caracte­ristica este imensa varietate de retete. Fiecare regiune istorica are o reteta, dupa cum si fieca­re familie are una, transmisa din generatie in generatie.

Din punct de vedere al formei, cozonacii pot fi drepti sau rotunzi, simpli sau impletiti

Din punct de vedere al umpluturii, deosebim cozo­naci simpli sau umpluti cu nuca, mac, fructe uscate sau amestecuri.

babe

De Paste, traditio­nal este cozonacul umplut cu branza (asa-numita pasca).

In Moldova sunt specifici cozo­nacii rotunzi si inalti (numiti babe), neumpluti, a caror com­pozitie contine pana la 20 de oua, unt, coji rase de lamaie sau/si portocale si stafide.

traditii-brasovene

In Ardeal se pregatesc mai ales cozonacii cu mac si o varianta cu influente germane, cu zahar ars, mult unt si nuca tocata mare.

Cozonacul este, de fapt, o “super-paine”, in care se adau­ga, pe langa mirodenii si lapte, oua, nuca, stafide si alte umpluturi.

Si cum nici painea, nici cozonacul nu se pot face fara drojdie, inainte de aparitia cozonacului, omul a trebuit sa descopere drojdia si aluatul dospit. Preparate din faina de cereale amestecate cu apa si apoi coapte au fost rea­lizate inca din epoca neolitica, dar de aici si pana la complexitatea cozonacului de azi se afla mai mult de 10.000 de ani de istorie… culinara.

Secretul sta in drojdia de bere, fara de care nu se poate vorbi despre aluat dospit. Drojdia este unul dintre cele mai vechi microor­ganisme pe care omul le-a folosit in alimentatie. Arheo­logii au descoperit printre rui­nele din Egipt, cuptoare pen­tru copt, precum si desene facute acum cel putin 4.000 de ani, care dovedesc ca egiptenii stiau sa faca paine dospita si bere.

Este foarte posibil ca pri­mul cozonac sa fi fost facut in Egiptul antic. Probabil ca era indulcit cu miere si umplut cu seminte. Grecii au preluat de la egipteni si interesul pentru bucatarie, si drojdia de bere, si aluaturile dospite. Cu certitudine, grecii mancau cozonac. Îl faceau cu miere, stafide si nuca. Cozonacul grecesc se numeste plakous. Drojdia si implicit painea dospita si cozonacul au fost „furate” de la greci de catre romani, care au adaugat in cozonac fructe uscate.

La inceput au fost doar doua varietati numite libumsplacenta, de la cea din urma venind termenul pasca din prezent. Libum era un cozo­nac mic, folosit ca ofranda adusa zeilor.

Mai tarziu au aparut variante consumate si de oameni, nu doar de zei. Placenta, mult mai elaborat, este un cozonac cu branza, cu stafide si cu alune, care era servit impreuna cu un vin dulce. Desi au luat drojdia de-a gata de la greci si de la egipteni, romanii au fost cei care au descoperit toate posibilitatile pe care le ofera drojdia adau­gata aluaturilor, devenind ast­fel adevarati maestri patiseri.

In Evul Mediu, brutarii euro­peni faceau foarte des cozo­naci cu fructe uscate, pentru ca tineau mai mult timp.

In Marea Britanie, prima reteta de cozonac apare intr-o carte de bucate in 1718, cu recoman­darea de a fi copt in forme lungi si inguste, recomandare care a ramas valabila si in zile­le noastre.

Francezii, cei care in secolul al XIX- lea au adau­gat al treilea fel la masa, „desertul”, sunt cei care au pus in valoare cozonacul, mai mult decat altii.

Ca sa preparam astfel de cozonaci, parcurgem urmatorii pasi:

1. luam un kilogram de faina si amestecam cu un litru de lapte, 375 grame drojdie de bere si un galbenus de ou, mestecandu-se pana face spuma; apoi se lasa sa dospeasca la caldura.

2. Cand aluatul este gata, sa avem pregatite 7 galbenusuri batute in oala cu jumatate de kilogram de zahar, razatura de la o lamaie, 35 grame apa de flori si un paharel de rom. Toate acestea se amesteca cu lingura si se pun intr-o copaie (covata), unde sa avem patru kilograme de faina si un praf de sare. Incepem sa framantam adaugand 250 ml de lapte; de asemenea, trebuie sa avem pregatit 450 grame de unt, care se pune in aluat, insa oprim putin  din acesta ca sa ungem copaia (covata) si mainile.

vatra

3. Aluatul se framanta bine pana ce face basici, se lasa sa dospeasca si se unge o masa uscata cu unt, unde se aduna cozonacii. De-i vrem impletiti, ii punem pe hartie unsa; daca nu, atunci ungem tigaile si-i punem in ele numai pe jumatate. Se lasa sa cresca pana ce se umple tigaile, se ung cu ou pe deasupra si se pun in cuptor, unde nu se tin mai mult de un ceas, cuptorul fiind potrivit.

Pofta buna!

sursa: http://www.bedo.ro/cozonac/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s